POEZIE PENTRU PAUNESCU
Noi, epigoni marunti din umbra
Ce manuim pana ca barda
Trecem prin viata asta sumbra
Ca un copil ce sare coarda….
Vedem doar ce e rau in viata,
Frumosul noi nu il vedem,
Ne dusmanim, ne facem greata,
Apoi deplangem ce nu mai avem…
S-a dus un OM spre locuri mult mai bune,
S-a dus crispat dar a ramas cu noi,
Vorbe mestesugite el multe- avea a spune,
S-a dus crispat iar noi ramas-am goi…
Acum sa vad eu cainii ce mai latra,
E totul bine acum cand nu e el ?
Orice problema acum e rezolvata ?
Sau suntem mai saraci cu duhul, putintel ?
Tu ai facut MAESTRE ce ai crezut mai bine,
Iti pare rau, atat, ca nu ai terminat,
Caci tara ti-ai iubit, poporul tau prin tine
Prin geniul tau, in rime, sublim s-a exprimat…
Romanul e poet, o vorba ne alinta,
Dar nu stiu cum mai bine eu as putea sa spun,
Cand versurile lui melodios se canta.
Jur ca atunci sunt mandru si ca ma simt ROMAN !
Postări
