De este rău, de este bine,
Mergem ca boii înainte,
Cu bucurii şi cu suspine
Ce ne e scris avem pe frunte!
Că încercăm deschideri cu-nsetare,
E doar o ceaţă, baloane de săpun,
Habar n-avem unde ne-or duce oare,
Ce căutăm, eu nu ştiu ce să spun.
Nu, nu le ştim pe toate când e
vorba
De tainele ce ne-mpresoara-n viaţă,
Dar înghiţim de toate, reîncălzită
ciorba,
Minciuni, jigniri, bătăi, fără vreun pic de greaţă!
La usa morţii nu-i scăpare
Căci cine se mai îmbulzeşte?
Sunt unii ce văd o alinare,
Şi totuşi…cine şi-o doreşte?
Uşa-i deshisă şi te lasă
Un ultim prag acum să treci,
Doar inimii încă-i mai pasă,
Pe cine laşi atunci când pleci….
De este rău, de este bine,
Vom şti când va fi prea târziu,
Răspunsul caută-l în tine
Acum când încă mai eşti viu.
Fii bun cu toţi, cu toate,
Iubeşte şi vei fi iubit,
Apoi vei înţelege, poate,
Dacă e bine ca-i trăit!