BLESTEM

Voi ce sugeti Romania,

Nu v-ar sti nimeni mormantul,

Sa sugeti doar palaria,

Nu v-ar mai rabda pamantul….

------------------------------------------------

Ati trimis parinti afara,

Sa va crape ochii-n dunga,

Nu gaseau de lucru-n tara,

Au ramas copii sa planga!

------------------------------------------------

Doctorii in tari straine

Au plecat, manca-v-ar viermii,

Noi murim de-atata bine,

Degerati in timpul iernii!

--------------------------------------------------

Pensionarul se plange,

N-ati mai avea parte de soare,

Ca pensia nu-i ajunge

Nici macar de-nmormantare!

------------------------------------------------

Politistu’ umbla afara

Cu capul descoperit,

De cand cu javra ordinara,

E bugetar cam nesimtit!

----------------------------------------------

Ati lovit copii si mame,

Nu v-ar mai muri’nainte,

Ca sa fiti voi Domni si Doamne,

N-ati avea loc in morminte!

--------------------------------------------------

Boci, funeri si alte toante,

Ati distrus invatamantul,

Ce e bun voua va pute,

De v-ar inghiti pamantul!

----------------------------------------------

Militarii, invalizii

Umiliti i-ati ras pe loc,

Adoptati legi ca bolunzii,

Fir-ai tu sa fi de Boc!

-------------------------------------------

Blestemati sa fiti cu totii

Ca v-ati batut joc de tara,

Cu rudele, cu nepotii,

N-ati mai prinde-o primavara!

SPERANTA

Doamne tu mi-ai dat o viata

S-o traiesc asa cum cred,

Mi-ai mai dat si o speranta

Dar acum simt ca le pierd.

-----------------------------

Viata mi-am trait-o bine,

Asa simt, asa o spun,

N-am crezut dar cred in Tine,

Unii-mi zic ca sunt nebun.

---------------------------------

Cu speranta ce pot face,

La ce-as mai putea sa sper ?

Cand o fi… sa plec in pace,

Fara chinuri vreau sa pier.

----------------------------------

Sau mai bine nu , Marite,

Tot mai am la ce sa sper,

Sa le protejez pe fete

De-acolo de sus, din cer.

POVESTE IN 15 CUVINTE

Am urcat pe cal. Calul pleaca, trap, trap, trap, trap, trap, trap. Plictisit am coborat.

Analiza pe text :

Observati ca acest “text” are cap si coada adica respecta regulile de compozitie clasice a unei povesti, introducere, cuprins si incheiere. Bine articulata povestirea e plina de sensuri si subintelesuri pe care va las placerea sa le descoperiti singuri, va rog sa nu ma deranjati sa va dau explicatii atat de simple. Fiind adeptul unor exprimari cat mai concise, nu ca asa vreau eu ci viata m-a fortat sa fiu scurt, clar, concis ca un ordin militar, m-am strofocat sa vad daca pot face povestea din 6 (sase) cuvinte cum zice fortuna ca a vazut unul care e prieten cu ala care a trecut prin fata casei celui care a citit o chestie d-asta intr-un ziar british…. Wooooaaau ce mi-a emanat tartacuta…. Pacat ca s-a dat premiul Nobel pentru literatura ca altfel era déjà arvunit de baiatu’, sa moara de ciuda Cartarescu ca i-am luat-o inainte si de-acum pe mine o sa ma citeasca Base’, el o sa fie invechit, perimat….

Dar sa revenim la a noastra poveste din 6 (cuvinte), atentie, aceeasi poveste…:

Urcai pe cal. Diiii ! Naspa… coborai!

Analiza pe text :

Meditatie…liniste… fara cuvinte… no comment… BAC 2011….

GLOSA

N-am sa mai scriu nimic despre iubire,

Nimic n-am sa mai scriu despre amor,

Prea mare a fost a mea dezamagire,

Am fost ranit, cazut prea brusc din zbor.

*

N-am sa mai scriu nimic despre iubire,

Astept sa ma fac bine apoi sa mor,

Din cand in cand revine-o amintire,

De vremuri vechi, uitate, imi e dor.

*

Nimic n-am sa mai scriu despre amor

Inconjurat deplin de-asa nemernicie.

Samsari de sentimente prospera in obor

Trimit si dragostea in vesnica sclavie.

*

Prea mare a fost a mea dezamagire,

Caci am uitat ca sunt un muritor,

Credeam ca am prea marea implinire….

N-am fost iubit ci doar un iubitor.

*

Am fost ranit, cazut prea brusc din zbor.

M-am amagit c-o falsa fericire,

M-a urmarit perfidul vanator

Si m-a lovit… fara impotrivire.

*

Am fost ranit, cazut prea brusc din zbor,

Prea mare a fost a mea dezamagire,

Nimic n-am sa mai scriu despre amor,

N-am sa mai scriu nimic despre iubire.

30.10.2010

POEZII

PARADOX

Cand ai a ta iubita

Pe alta sa iubesti…

Atunci cand iubesti viata

Sa nu vrei sa traiesti…

Cand poti sa zbori

Sa vrei sa te tarasti…

Atunci cand ai de toate

Mai multe sa-ti doresti…

Cand n-ai ce ai nevoie

Totusi sa nu-ti doresti…

Atunci cand nu vrei daruri

Mai multe sa primesti…

DURERE

E ceva ce doare

Mai rau ca o tradare ?

Oare-un zambet fals,

Un obraz nears ?

O vorba rostita

Nu prea mult gandita ?

Un gand nerostit,

Un dor ne-mplinit…

FANTEZIE

FANTEZIE

Camera este în semiîntuneric. Lumânari parfumate, aprinse, sunt aranjate aparent fara noima pe mobila din încapere. Fereastra deschisa lasa sa se auda sunetul usor difuz al unei ploi marunte. Aerul racoros care patrunde în încapere face ca lumina lumânarilor sa deseneze pe pereti fantastice forme aflate în continua miscare. Mirosul de proaspat al ploii se amesteca cu parfumul lumânarilor si al petalelor de tradafir, rosii si albe, presarate pe albul fin si matasos al lenjeriei patului din mijlocul camerei… La capul patului, într-o frapiera de moda veche, se rasfata la racoare o sticla cu cea mai buna sampanie… Alaturi, doua pahare cu picior suplu asteapta cu nerabdare sa gazduiasca acel continut efervescent al sticlei. O atmosfera ireala, de visare, o adevarata betie a simturilor si totusi ceva lipseste.

O usa se deschide încet marind misterul a ceea ce urmeaza sa apara cu fiecare clipa care trece si în cadrul ei apare EA… Poarta un dezabie semitransparent care lasa sa se întrevada formele perfecte iar ceea ce nu se vede incita atât de tare imaginatia încât simt cum se formeaza pe frunte mici picaturi de transpiratie. Perfectiunea întruchipata. Îi urmaresc cu rasuflarea taiata fiecare miscare. E constienta de frumusetea ei si de efectul pe care îl are asupra mea. Stie ca o urmaresc din coltul cel mai întunecat al camerei si continua sa se joace cu mine ridicându-mi tensiunea si temperatura la paroxism. Se misca lasciv catre pat lingându-si buzele apoi muscand-si languros buza de jos, semn al unei dorinte de nestavilit…. Simt cum aburii fierbinti se urca la cap ca la o oala sub presiune înainte sa înceapa sa fluiere. Ea continua, se întinde ca o felina pe patul cu petale de trandafir… Pot sa jur ca îi simt pielea catifelata de parca eu as fi acele petale sau lenjeria fina de matase… Se mângâie usor, gingas, de parca acum îsi descopera corpul si îi este frica sa nu strice ceva… Se întoarce pe-o parte cu fata spre mine. Nu e nevoie de cuvinte, privirea ei ma cheama… Gata, nu mai pot, în capul meu ceva fluiera atât de tare si stiu ca nu se va opri decât atunci când voi fi lânga ea… Ma ridic tremurând si fac un pas timid, apoi al doilea… sunt atât de aproape si deodata ma blochez… parca vad totul cu alti ochi… sub un impuls nebunesc ma napustesc pe usa afara, în ploaie… Picurii marunti de ploaie îi simt de parca se evapora la atingerea pielii mele înfierbântate. Ma uit în sus, în noapte si un strigat din toate puterile se înalta : MINUNEEEE… MULTUMESC DOAMNE !!! si o iau la fuga prin ploaie lasând în urma, într-o camera cu o atmosfera ireala, într-un colt întunecat, nelipsit în ultimii cinci ani, CARUCIORUL CU ROTILE !!!

AI FOST...

Ai fost…

Ai fost în viata mea ceva,

Acel ceva ce îmi lipsea,

Ai fost tacere si cuvânt,

Ai fost ce am avut mai sfânt…

------------------------------------------

Ai fost atingerea de mâna,

Sarut gingas sub clar de luna,

Ai fost fiorul parfumat

Ce cu sfiala l-am gustat…

-------------------------------------------

Ai fost iubirea cea mai pura,

Ai fost credinta si natura,

Ai fost camin pentru pribeag,

Tot ce am avut mai drag…

----------------------------------------------

Ai fost dorinta de-a iubi,

Ce mi-as mai fi putut dori ?

Ai fost, nimic nu am sa cer,

Nici chiar puterea sa mai sper…

----------------------------------------------

Ai fost sotie si amanta,

Tot ce mi-am dorit vre-odata,

Ai fost, ai fost si iar.. ai fost,

Dar câte oare au avut rost ?

Dorel103, Giurgiu, 18.02.2011

cuvinte impuse pe zang.ro

POEZIE IMPUSA X-ANDRA

Un cârnat crăpat

Mai ieri am mâncat…

Mi l-a dat, vă spun,

Chiar el, Moş Crăciun…

L-a adus cu sania,

Tocmai de la Moscova…

Şi în loc de urătură

I-am servit o murătură…

I-am spus şi-o dorinţa, vag,

Şi i-am făcut cont pe zang…

Apoi m-a sunat X-andra

Cum că i-a spus ei Cassandra,

C-a ghicit într-o cacao

Ce-o băuse la Macao,

Că ne paşte un dezastru:

Va fi reales Băsescu…

Ptiu, m-am ars şi e o vorbă

Cine s-a mai ars cu ciorbă

Sulfa şi-n iaurt. La doamne

Scuipă apoi între “balcoane”

POVESTIRE IMPUSA X-ANDRA

Mă pregăteam să intru…în sufragerie. Sufrageria era pentru mine ca un templu. Acolo depozitasem tot ce-mi mai rămăsese de preţ. Adică pe lângă mobila de treizeci de ani, fotografiile de familie adunate de-a lungul timpului şi o reproducere a Monalisei făcută de un pictor, habar nu am care, pe care o cumpărasem pe vremea lui Ceaşcă cu două mii de lei. Două mii de lei de atunci… Acum eram pe cale să adaug o nouă relicvă în sanctuarul meu: un cârnat… Este un cârnat uscat rămas dintre cei doi primiţi de la Moş Crăciunanul trecut. Pe unul l-am tăiat în două şi am chefuit de Crăciun şi de Revelion. Mi-am amintit cu un oftat de satisfacţie cum îi scrisesem Moşului să vorbească cu văru-su’ Moş Gerilă de la Moscova să îmi aducă şi mie doi cârnaţi că o murătură mai aveam eu de asta vară, pusesem la murat un borcan de opt sute de grame de gogonele verzi. De câte ori intru în sufragerie -templul meu- mi se zbârleşte pielea pe mine, dar nu de emoţie ci de frig că am oprit căldura ca să mai fac nişte economii.

Noroc că pe zang a pus o temă de discuţie X-andra şi aşa am aflat că Babacu60 are poftă mare de tot de un cârnat mai ales zvântat şi afumat, asta după ce şi i-a terminat pe ai lui. Şi ce credeţi ? Babacu60 tocmai urma să vină la mine în vizită, să servim o cacao fiebinte şi să îl înjuram de zor pe Băsescu că ne-a făcut să trăim atât de bine… M-am speriat rău de tot că o să vadă cârnatul meu uscat şi o să-i pună gând rău, iar eu eram hotărât să-l păstrez până la Paşte, dacă se poate, că nu se ştie cum o să fie treaba cu mielul până atunci… Aşa că m-am hotărât să ascund cârnatul şi să-l servesc cu o ciorbă de criză în care ingredientele principale să fie ceva ecologic, ieftin şi neapărat în proporţie redusă cu 40% ca să se încadreze în pensia mea diminuată.

M-am gândit să ascund cârnatul pe balcon dar balconul meu este foarte apropiat de al vecinului şi mă gândeam că aroma degajată să nu îl împingă în păcat şi să-mi devoreze ,,relicva” . Aşa că m-am gândit, m-am răzgândit şi am ajuns la următoarea concluzie: pe criza asta, pe foametea asta, un om pofticios la un cârnat mai are ochi şi pentru femei ? Categoric nu ! Aşa că am găsit locul ideal unde să ascund cârnatul, să fie la vedere şi să nu-l descopere nimeni ! Am luat o bucată de scoci transparent şi am lipit cârnatul între ,,balcoanele” Monalisei…

Să vedem mai găseşte Babacul60 cârnatul ?!?

Dragoste implinita ca un an

Dragoste implinita ca un an

La inceput.

Un zambet furat

Si o atingere fugara

Ca o adiere diafana,

De primavara…

Apoi

Preludiul,

Un sarut patimas

Ca o ploaie torentiala

De vara…

Urmat de…

O pasiune furtunoasa

Cu stihii dezlantuite

Ca o tornada

In plina toamna….

Si la sfarsit

O liniste de fericire sublima

Ca o ninsoare cu fulgi mari

Intr-o iarna ca-n povesti…

20.01.2011, Giurgiu