Un cârnat crăpat
Mai ieri am mâncat…
Mi l-a dat, vă spun,
Chiar el, Moş Crăciun…
L-a adus cu sania,
Tocmai de la Moscova…
Şi în loc de urătură
I-am servit o murătură…
I-am spus şi-o dorinţa, vag,
Şi i-am făcut cont pe zang…
Apoi m-a sunat X-andra
Cum că i-a spus ei Cassandra,
C-a ghicit într-o cacao
Ce-o băuse la Macao,
Că ne paşte un dezastru:
Va fi reales Băsescu…
Ptiu, m-am ars şi e o vorbă
Cine s-a mai ars cu ciorbă
Sulfa şi-n iaurt. La doamne
Scuipă apoi între “balcoane”
POVESTIRE IMPUSA X-ANDRA
Mă pregăteam să intru…în sufragerie. Sufrageria era pentru mine ca un templu. Acolo depozitasem tot ce-mi mai rămăsese de preţ. Adică pe lângă mobila de treizeci de ani, fotografiile de familie adunate de-a lungul timpului şi o reproducere a Monalisei făcută de un pictor, habar nu am care, pe care o cumpărasem pe vremea lui Ceaşcă cu două mii de lei. Două mii de lei de atunci… Acum eram pe cale să adaug o nouă relicvă în sanctuarul meu: un cârnat… Este un cârnat uscat rămas dintre cei doi primiţi de la Moş Crăciunanul trecut. Pe unul l-am tăiat în două şi am chefuit de Crăciun şi de Revelion. Mi-am amintit cu un oftat de satisfacţie cum îi scrisesem Moşului să vorbească cu văru-su’ Moş Gerilă de la Moscova să îmi aducă şi mie doi cârnaţi că o murătură mai aveam eu de asta vară, pusesem la murat un borcan de opt sute de grame de gogonele verzi. De câte ori intru în sufragerie -templul meu- mi se zbârleşte pielea pe mine, dar nu de emoţie ci de frig că am oprit căldura ca să mai fac nişte economii.
Noroc că pe zang a pus o temă de discuţie X-andra şi aşa am aflat că Babacu60 are poftă mare de tot de un cârnat mai ales zvântat şi afumat, asta după ce şi i-a terminat pe ai lui. Şi ce credeţi ? Babacu60 tocmai urma să vină la mine în vizită, să servim o cacao fiebinte şi să îl înjuram de zor pe Băsescu că ne-a făcut să trăim atât de bine… M-am speriat rău de tot că o să vadă cârnatul meu uscat şi o să-i pună gând rău, iar eu eram hotărât să-l păstrez până la Paşte, dacă se poate, că nu se ştie cum o să fie treaba cu mielul până atunci… Aşa că m-am hotărât să ascund cârnatul şi să-l servesc cu o ciorbă de criză în care ingredientele principale să fie ceva ecologic, ieftin şi neapărat în proporţie redusă cu 40% ca să se încadreze în pensia mea diminuată.
M-am gândit să ascund cârnatul pe balcon dar balconul meu este foarte apropiat de al vecinului şi mă gândeam că aroma degajată să nu îl împingă în păcat şi să-mi devoreze ,,relicva” . Aşa că m-am gândit, m-am răzgândit şi am ajuns la următoarea concluzie: pe criza asta, pe foametea asta, un om pofticios la un cârnat mai are ochi şi pentru femei ? Categoric nu ! Aşa că am găsit locul ideal unde să ascund cârnatul, să fie la vedere şi să nu-l descopere nimeni ! Am luat o bucată de scoci transparent şi am lipit cârnatul între ,,balcoanele” Monalisei…
Să vedem mai găseşte Babacul60 cârnatul ?!?
Postări
