joi, 20 decembrie 2012

BARBATUL IDEAL....


Patru doamne bine discută la terasă,
Sunt  cuprinse toate de-o vervă nebună,
Prima-i slăbuţă, a doua-i mai grasă,
A treia e blondă, a patra e brună!

Discuţia e-aprinsa,  este arzătoare,
Ascult atent şi totul îmi pare ireal,
Încearcă să răspundă la o întrebare,
Cum îşi doresc să fie bărbatul ideal?


Puternic, musculos, adevărat bărbat,
Sensibil, la ureche în versuri îmi vorbeşte,
Stilat, manierat, destul de cultivat,
Cu flori şi alte cele, mereu mă copleşeşte!

Să fie romantic, veşnicul meu galant,
Cu faţa  numai zâmbet şi cu mult umor,
Să nu fie defel  acel bărbat berbant,
Cu mine-ntotdeauna potent în dormitor!

Vreau cel mai mult ca el să mă iubească,
Să mă venereze, să fiu doar a lui divă,
Să nu cumva mai mult ca mine să trăiască,
Căci eu vreau să îi fac cea dintâi colivă…

S-aducă tot ce are,toţi banii acasă,
Să fie, nu să-ncerce,  tatăl cel mai bun,
De sporturi,de ziare şi  de tv, nu-i pasă,
Să fie-ascultator, să facă tot ce-i spun!

Când se întâmplă,când cearta este-n toi,
Ar trebui să fie  destul de inteligent,
Să înţeleagă, soro, dreptate-avem doar noi,
Şi nici măcar cu-o vorbă să  fie violent!

Blonda înţeleaptă atenţia le-atrase,
Că tot ce îşi doresc nu prea are rost,
Cumva sunt ele prea pretenţioase
Sau ‘’idealul’’ lor seamănă c-un…PROST?

marți, 18 decembrie 2012

FEMEIA


Femeia

Vrei să ştii ce-i o femeie?
E-acel mister ce nu se poate
Deschide cu orice cheie
Aşa că fii atent nepoate!

Tu vrei femeia ideală?
Fii atent cum cercetezi,
Pe afară-i doar spoială,
Să nu crezi chiar tot ce vezi!

Sunt cam două variante,
Adevărate, cu umor,
Analizează pe-ndelete,
Că nu este nici un zor!

În varianta cea haioasă
E DEŞTEPTĂ şi FRUMOASĂ,
IUBĂREAŢĂ, DRĂGĂSTOASĂ,
CUMINTE şi DEVREME ACASĂ!

A doua variantă spune
Că-i GOSPODINĂ cu mult spor,
Că este o DOAMNĂ-n lume
Şi o CURVĂ-n dormitor…

Asta-i femeia ideală,
Când are-aceste calităţi,
E o fantasmă, nu-i reală,
Să o găseşti nu cred că poţi!

O soluţie tot să mai fie,
Dacă merge habar nu am,
Sa-ti iei mai multe, nu o soţie,
Fă-ţi un harem, treci la Islam!

sâmbătă, 15 decembrie 2012

PRIMA...





Prima zăpadă, prima virgină,
Prima femeie mă ţine de mână,
Prima iubire, primul sărut,
Primul oftat, ce mult m-a durut…

Prima victorie, primul eşec,
Peste toate am învăţat să trec,
Primul păcat, prima dorinţă,
M-am ridicat  prin umilinţă…

Primul cuvânt, primul meu vers,
Primul pas singur în univers,
Primul copil, prima speranţă,
Primul scâncet în noua viaţă….

Tot ce cunoaşte omul
Are un început,
Afară doar de Domnul…
Şi totul are sfârşit….

12.12.2012



marți, 11 decembrie 2012

Dilema... unui barbat


răspuns la provocare pt firefly

Amanta  trebuie s-o întreţii,
Mai des la ea vrea să vii,
La nevastă vii mereu,
Lângă ea-i bine la greu,
Amanta dulce te alintă,
Nevasta îţi face plăcintă,
Acum se naşte o-ntrebare:
În avantaj… cine e oare?

Amanta finuţ te vrăjeşte,
Te răsfăţa, pupăceşte,
Nevasta te-aşteaptă trează,
Când nu vii se-ngrijorează,
Amanta ‘’love’’ îţi dovedeşte,
Nevasta bine te-ngrijeste,
Zău că-i grea astă-ntrebare:
În avantaj… cine e oare?

Când e ne-nţelegere
Poţi să schimbi amanta, bre,
Când te-nsori popa te-nvaţă
Că nevasta e pe viaţă,
Amanta-i pentru dormitor
Nevasta-i pentru viitor.
Aşa ca spune-ţi voi, mai tare:
În avantaj… cine e oare?

Amanta  arată  bine
Dar e oare doar cu tine?
 Nevasta nu e vreo stea
Dar măcar e doar a ta.
Amanta-ntreaba ‘’Când mai vii?’’
Nevasta, “Ai grrija de copii! ”
Încurcătura e prea mare,
În avantaj… cine e oare?

Şi uite-aşa cum timpul trece
Dilema nu mă lasă rece,
Nicigând nu vreau să divorţez,
Amanta vreau să îmi păstrez,
Dar nu ştiu care e oare
‘’Cea mai tare din parcare’’,
Pân’ oi afla care-i mai bună,
Mă ’’ antrenez’’ cu o… ‘’vecină’’!


CONTINUARE…
Tot răspunzând la provocare
A încolţit altă-ntrebare,
EL are amantă şi soţie,
De-amantă soţia nu ştie,
Dar şi soţia amant are
Deci iată neică, întrebare,
Să mă exprim aşa galant:
EL e bărbat sau e…amant?

Apoi şi altă grozăvie:
EA e amantă sau …soţie?
Ca să-nchei dilema ‘’aşea’’
Un vecin are şi EA!
Morala poate-o ştiţi şi voi,
Când adulterul e-n toi,
Spune unul, spune altul,
‘’Cum e peticul…şi sacul!’’

duminică, 9 decembrie 2012

DILEMA FEMEII



Replica la dilema barbatului, poezioara pe net

Amantul răbdător m-ascultă,
 Deloc nu mă persecută,
Mă priveşte cu mult dor,
Renunţă la televizor,
Singur pregăteşte cina,
Nu robotesc ca nebuna,
Ca el nu mai este altul,
Deci avantaj… amantul!

Bărbatul aduce bani în casă
Şi de familie mult îi pasă,
Bate covorul, face piata,
Îmi dă cafeaua dimineata,
M-alintă când am vreo criză,
Mai şi schimbă câte-o priză,
De ajutor ca el nu-i altul,
Deci…avantaj bărbatul!

Amantul nu vine pilit
Şi nu face sex grăbit,
Mi-aduce flori, chiar orhidee,
Mă face să mă simt femeie,
Dacă-i spun că vreau rochiţă
Nu-mi răspunde că-i vreo fiţă,
Când terminăm, el face patul,
Deci…avantaj amantul!

Bărbatul nu-i un bun actor
Dar e de mare ajutor,
Nu este un om zgârcit
Ci doar bine chibzuit,
Mă iubeşte aşa cum sunt,
Nu mă minte nici în gând,
Când zic ‘’hai’!’’ vine băiatul,
Deci …avantaj bărbatul!

Vai, cât de fericită aş fi
Dacă vreodată aş reuşi
Să îi unesc pe amândoi
Să fac unul din cei doi…
Şi dacă nu s-o putea
M-aş mai mulţumi şi-aşa,
Pe-amândoi să îi păstrez
Dar mai pot să mă distrez?

Dacă ce vreau n-am să mai dreg
Şi cei doi bine se înţeleg?
Devin amici, oare-o fi bine,
Şi amândoi uită de mine?

duminică, 2 decembrie 2012

Ce este fericirea




A fost odata un om tare necajit. Era in floarea varstei si un gand il muncea de ceva timp, nu stia ce-i fericirea. Azi asa, maine la fel dupa ce se gandi si razgandi de cateva ori se hotari sa plece in lume sa se lamureasca.
    Primul drum il facu la un filozof, om cu carte, renumit pentru desteptaciunea lui si il intreba umil:
-Maestre, ce este fericirea?
Filozoful il privi o clipa, mustaci usor apoi cu privirea pierduta in zare raspunse:
-” Fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume, căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial de determinare al voinţei ei.’’(1)
    Aproape buimac de savanta definitie din care nu prea a inteles nimic pleca la fel de umil precum venise. Pe strada vazu un hamal ce descarca niste saci cu zambetul pe fata de parca greutatile din spate nu-l afectau deloc. Hotari sa-l intrebe si pe el chiar daca nu-l credea prea destept ca sa-i explice.
-Buna ziua, va vad zambind, sunteti fericit?
Hamalul se opri o clipa si cu acelasi zambet pe fata ii raspunse:
-Da, sunt fericit…
-Ce este pentru tine fericirea?
- ‘’ Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă.’’(2) Si vazandu-l nelamurit continua… De sanatate am nevoie ca sa pot munci sa-mi intretin familia iar de memorie proasta am nevoie ca sa uit necazurile, apoi isi relua treaba cu acelasi zambet pe fata.
   Putin mai sus pe strada un om privea bucuros o firma si-si freca mainile de bucurie. Vazandu-l, omul nostru il si intreba:
-Nu va suparati, sunteti fericit?
-Bineinteles, nu se vede? Azi mi s-a implinit un vis, sunt patron de restaurant!
-Si asta este fericire? insista el.
-‘’ Când ceea ce suntem este ceea ce vrem să fim, aceea e fericire.’’(3)
O femeie casnica, joviala foarte, ii spuse ca ea e fericita cu ce are acum, un sot iubitor si intelegator, doi copii frumosi si sanatosi, un trai decent… chiar nu dorea nimic mai mult. ‘’ Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin’’(4) concluziona ea.
        La intrarea intr-un parc un visator, probabil un poet, ii raspunse in fuga, ca o adiere- ‘’Fericire= Un vis ce se destramă 'nainte de trezire.’’(5)
      Pe o banca, trei generatii ii dau trei raspunsuri. Copilul ar fi fericit daca ar fi adult sa face vrea, cum vrea si cand vrea, parintele, adultul zambeste ingaduitor si spune ca ar fi fericit daca ar mai fi copil o data, fara griji, necazuri, probleme. Bunicul om trecut prin multe la viata lui spune ca doar mortii pot fi fericiti cand merg in rai caci au scapat de necazurile vietii. Deci ar putea sa inteleaga ca’’ Fericirea este o condiţie imaginară atribuită de cei vii morţilor, de adulţi copiilor, şi de copii, adulţilor’’(6)
   Obosit si flamand se opri la un birt sa manance ceva si sa bea o bere. La o masa un om mai vesel isi savura bautura. Banuind care este motivul veseliei lui il intreba totusi ce este fericirea fara sa banuiasca in vreun fel raspunsul:
 -Ce este fericirea? repeta acesta intrebarea. Stii, incepu el mai rar, varu’meu a fost concediat de la serviciu, copii unui coleg de munca s-au apucat de droguri, unui vecin i-a luat foc casa, altuia i s-a furat masina, un prieten a cazut si si-a rupt piciorul… uite la aia pe strada si arata un cortegiu funerar, cum plang pe cineva drag… sorbi din pahar si spuse satisfacut:
-Mie pana acum nu mi s-a intamplat asa ceva. Eu cred ca  ‘’ Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numeşte fericire.’’(7) Deci pot spune ca sunt fericit!
Atat de simplu gandi omul nostrum, fiecare intelege fericirea in felul sau… si totusi ceva comun tot ar trebui sa aiba… si pe loc il fulgera o idée… isi aduse aminte spusele unui intelept din antichitate pe care le citise in tinerete, nu mai stia in ce imprejurare: ‘’ Fericirea este mulţumirea de sine.’’
Fericit ca a gasit ce cauta se indrepta linistit spre casa.

Citatele apartin urmatorilor autori:

PS O alta intrebare incepu sa-i dea tarcoale de cand ‘’socializa’’ prin oras- Toti oamenii au dreptul la fericire? Chiar toti, idiferent de circumstante?

Colind cu Brâncuşi




Să colind Brâncuşi mă-ndeamnă
Acum în prag de sărbători,
Cu suflet cald în plină iarnă,
De cu seară până-n zori.

Să cânt frumos, cu glas curat,
Cu ritm zglobiu dar potolit,
Să zboare ce am colindat,
Pe-a lui Coloană-n Infinit….

Să nu colind cu vorbe-n vânt
Căci timpul nostru oricum piere,
Şi obosit de-atât  cuvânt
Să tac la Masa-i de Tăcere….

În zori de zi, mai obosit,
Dar pe deplin satisfăcut,
Mi-aduc aminte ce-am iubit,
 De Poarta lui, de un Sărut…

Încă visez, se face dimineaţă,
Eu tot cu ochii pe fereastră,
Brâncuşi  zâmbeste-n flori de gheaţă
Sculptându-şi  Pasărea Măiastră….

24.11.2012

1 Decembrie




Întâi Decembrie e-o Sărbătoare
Ce-a fost dorită din străbuni
Purtată-n suflet cu onoare
De cei care se simt Români.

E ziua Sfântă  a  Unirii,
Când Românii oprimaţi
Au împlinit o lege a firii
Şi s-au reunit ca fraţi!

E ziua noastră de mândrie
Când ni s-a-mplinit un dor,
Stăpâni  pe a noastră glie,
Încrezători în tricolor!

Vremuri bune, vremuri rele,
Cum spunea poetul odată,
Noi vom duce toate cele,
Vom  birui încă  o dată!

Căci un  suflet sunt Românii,
Chiar dacă nu prea se vede,
Şi de ne atacă vreunii
Vor primi de nu vor crede.

 24.11.2012