Colind cu Brâncuşi

Să colind Brâncuşi mă-ndeamnă
Acum în prag de sărbători,
Cu suflet cald în plină iarnă,
De cu seară până-n zori.

Să cânt frumos, cu glas curat,
Cu ritm zglobiu dar potolit,
Să zboare ce am colindat,
Pe-a lui Coloană-n Infinit….

Să nu colind cu vorbe-n vânt
Căci timpul nostru oricum piere,
Şi obosit de-atât  cuvânt
Să tac la Masa-i de Tăcere….

În zori de zi, mai obosit,
Dar pe deplin satisfăcut,
Mi-aduc aminte ce-am iubit,
 De Poarta lui, de un Sărut…

Încă visez, se face dimineaţă,
Eu tot cu ochii pe fereastră,
Brâncuşi  zâmbeste-n flori de gheaţă
Sculptându-şi  Pasărea Măiastră….

24.11.2012