Dragi copii da-ţi o
fuguţă
Să vă arăt o
pisicuţă…
Ca ea nu e decât
una
Şi o cheamă simplu:
Luna!
Blana-i moale,
mătăsoasă,
Este gri şi e
frumoasă,
Ochii verzi şi-n
loc de salbă,
Pe piept o inimă
albă!
Jucăuşă-i şi zglobie,
Plină e de energie,
Când iese la vânătoare
Şoarecii nu au
scăpare.
E finuţă, alintată,
Pisică aristocrată,
Ei nu-i place să
vâneze
Lângă alte
maidaneze.
Chiar de-apare câte
una
Nu o băga-n seamă
Luna,
Că-i zgârcită, să
nu-i zică,
Îi dă şi-a ei
mâncărică.
Dar un motan
periculos
A stricat ce-a fost
frumos,
Miorlăie nevoie
mare
Cum că el e cel mai
tare!
Toată lumea
pisicească
În faţă-i să nu
se-oprească,
Altfel vor da
socoteală
Şi vor primi o
tăvăleală.
Luna nu-l băgă în
seamă,
El e golan iar ea o
doamnă,
Deşi ea este mai
mică
De cotoi nu-i este
frică.
Golanul, fără umor,
E de fel răzbunător
Şi-aşa într-o zi
fatală
A prins-o
la-nghesuială!
Cotoiul fără
maniere
A bruscat-o cu
putere,
I-a cam terfelit
blăniţa
Şi i-a rănit rău
lăbuţa!
Alte pisici, aşa se
pare,
Nu i-au sărit în
apărare,
Aşa c-a hotărât pe
dată
Să-şi caute o
aliată…
Ca s-o ajute şi
să-i fie
Aproape la
ananghie,
A prins doi şoricei
pe dată
Cu intenţia să-I
împartă.
Pe cel mic ea l-a
păstrat,
Pe cel mare l-a
donat….
Dar ce-o fi fost în
mintea ei?
Căţeii nu
vor…şoricei…!
Concret nu ştiu ce
s-a-ntâmplat
Dar şi-a găsit un
aliat,
Cu Pufi se-nţelege
bine,
Căţeluşa e-o
minune…
Cotoiul trece rar
acum,
Miorlăie,
se-opreste-n drum,
Şi repejor o
tuleşte
Când Pufi la el
‘’racneste’’...
01.022.2014
Postări
