LUNA

Dragi copii da-ţi o fuguţă

Să vă arăt o pisicuţă…

Ca ea nu e decât una

Şi o cheamă simplu: Luna!

Blana-i moale, mătăsoasă,

Este gri şi e frumoasă,

Ochii verzi şi-n loc de salbă,

Pe piept o inimă albă!

Jucăuşă-i  şi zglobie,

Plină e de energie,

 Când iese la vânătoare

Şoarecii nu au scăpare.

E finuţă, alintată,

Pisică aristocrată,

Ei nu-i place să vâneze

Lângă alte maidaneze.

Chiar de-apare câte una

Nu o băga-n seamă Luna,

Că-i zgârcită, să nu-i zică,

Îi dă şi-a ei mâncărică.

Dar un motan periculos

A stricat ce-a fost frumos,

Miorlăie nevoie mare

Cum că el e cel mai tare!

Toată lumea pisicească

În faţă-i să nu se-oprească,

Altfel vor da socoteală

Şi vor primi o tăvăleală.

Luna nu-l băgă în seamă,

El e golan iar ea o doamnă,

Deşi ea este mai mică

De cotoi nu-i este frică.

Golanul, fără umor,

E de fel răzbunător

Şi-aşa într-o zi fatală

A prins-o la-nghesuială!

Cotoiul fără maniere

A bruscat-o cu putere,

I-a cam terfelit blăniţa

Şi i-a rănit rău lăbuţa!

Alte pisici, aşa se pare,

Nu i-au sărit în apărare,

Aşa c-a hotărât pe dată

Să-şi caute o aliată…

Ca s-o ajute şi să-i fie

Aproape la ananghie,

A prins doi şoricei pe dată

Cu intenţia să-I împartă.

Pe cel mic ea l-a păstrat,

Pe cel mare l-a donat….

Dar ce-o fi fost în mintea ei?

Căţeii nu vor…şoricei…!

Concret nu ştiu ce s-a-ntâmplat

Dar şi-a găsit un aliat,

Cu Pufi se-nţelege bine,

Căţeluşa e-o minune…

Cotoiul trece rar acum,

Miorlăie, se-opreste-n drum,

Şi repejor o tuleşte

Când Pufi la el ‘’racneste’’...

01.022.2014