RAPIRE
m-a rapit o idée
si m-a aruncat…
in nemarginirea universului .
e uimitor cum o idée abstracta
ma poate rapi…
atat de concret.
O clipa cat o eternitate
m-am agitat haotic in unicitatea mea
inconjurat de perfectiune.
Am atins lumina,
Am intuit sensul
Si am intrezarit adevarul.
Am inteles ca nu e inca timpul,
Locul meu, inca, nu e acolo
Si am plecat.
m-am intors in momentul dinaintea rapirii
in imperfectiunea mea,
cu liniste in suflet, cu speranta.
Interpretarile pot fi infinite ca si alternativele dealtfel insa din punctul meu de vedere as vrea sa cred ca e clipa petrecuta cu Dumnezeu ..cum si in ce fel nu mai conteaza insa acea clipa perfecta te poate reda ca Om in imperfectiunea ta ..iar ca acea clipa o poti vedea sub alta forma in mii si mii de clipe dar destul de perfecte in imperfectunea ta ..in linsitea ta ,traind cu speranta ..acolo va fi si clipa insa nevazuta de altii ..este in filmul care abia acum se toarna ,in cuvintele ce urmeaza a fi rostite ,in cantecul compus de ieri , in cuvintele ce urmeaza a fi rostite in persoana iubita ..clipa cu glas de sonor ca o bataie puternica de inima si tot atat de linstit precum o bataie facuta la Unison cu Dumnezeu ..
RăspundețiȘtergerese pare ca intuitia(nu cea feminina) unui suflet sensibil a ridicat un colt de voal transparent de pe o clipa de traire de dincolo de realitate...
Ștergere